Detalii tehnice:460cee244e7c8c0942dd28143693e02d-7115682-400_400

  • Titlu: Cautatorul de diamante
  • Autor: Bernardo Guimaraes
  • Editura Univers
  • Bucuresti, 1989
  • Traducere: Alexandru Lincu
  • Doar “Cautatorul de diamante”: 127 pagini
  • Toată cartea: 267 pagini
  • Disponibila pe: calinblaga.ro
  • Rating: 6/10

 

Dupa ce am terminat de citit “Sclava Isaura” m-am gandit sa citesc si “Cautatorul de diamante”, daca tot se gaseste in aceeasi carte si avand speranta ca va fi o lectura cel putin la fel de buna precum “Sclava Isaura”. Insa concluzia este putin dezamagitoare.

Romanul incepe cu prezentarea situatiei Maiorului pe de o parte, un om bogat dar vaduv care are doua fiice de crescut, si ,pe de alta parte ,situatia lui Elias, baiat sarac ce poposeste in aceeasi regiune unde se gaseste si casa Maiorului pentru a participa la o serbare publica din cadrul unui targ. In cele din urma Elias va ajunge sa lucreze pentru Maior, prilej cu care se va indragosti de fiica mai mare a acestuia, Lucia, sentimentul fiind reciproc. Maiorul isi da seama de ce se intampla si discuta cu Elias in vederea plecarii acestuia, cu scopul de a opri continuarea povestii de iubire. Maiorul ia aceasta masura din motive materialiste , netinand cont de sentimentele fiicei sale, perspectiva misogina a acestuia fiind evidentiata in carte. Dupa plecarea lui Elias, Maiorul incepe sa caute potentiali gineri bogati cu care sa o marite pe Lucia, insa aceasta refuza fiecare cerere si cade intr-o profunda depresie. In alt plan, Elias porneste in cautare de diamante pentru a se imbogati, gasind ca aceasta este singura solutie pentru a reusi sa se casatoreasca cu Lucia, saracia fiind cel mai mare impediment. Dupa multe luni pierdute in zadar, Elias primeste o oferta de imbogatire de la un strain ,pe care o accepta imediat. Mai tarziu se dovedeste ca aseasta oferta l-au umplut pe Elias de bani falsi, iar respectivul strain reuseste sa obtina mana Luciei. Mai urmeaza si alte imtamplari, iar finalul este previzibil.

Nu este un roman extraordinar, avand putin iz de telenovela. Autorul a impodobit protagonistii cu replici exagerate, ganduri exagerate (dorinta de sinucidere este recurenta in text), intamplari oarecum fantastice (gasirea batranului servitor de catre Elias, impartasirea secretului minei de diamante pe patul de moarte).

Sincer, nu prea mi-a placut cartea, nu poate fi catalogata drept o “carte buna”, prin urmare nici nu prea o recomand cititorilor de literatura de calitate. In schimb o recomand celor ce se uita la telenovele sau le plac povestile de acest gen.

Advertisements